Și privește la noi, la muritori,
Nu ne judecă, nici măcar nu ne izbește
Cu privirea ei măreața și printre nori...
Îi se zăresc aripile deschise,
Iar penele cele lungi mai că ating
Capătul lumii, ca în vise,
Unde dorințele se sting.
Căci tot ce dorești se împlinește,
Devii stăpânul propriilor tale gânduri,
Sămânța minții! Ea rodește,
Cultivată-n rânduri, rânduri.
No comments:
Post a Comment