Mă izbesc de stânci...
Sângele mi se prelinge pe buze,
La malul umed stau pe brânci.
Unde sunt ale mele muze?
Și când te gândești că ai căzut...
Și te-ai murdărit, și ai murit,
Pentru ce ai mai trăit?
Pentru ce te-ai mai zbătut?
Unde am ajuns și pentru ce?
Pentru momente, ce-au trecut,
Unde-atunci să merg, atunci de ce
Merg pe-u drum necunoscut?
Banii- cheia jocului de-aici,
Sufletul- cheia nemuririi,
Banii te fac să te ridici,
Dar sufletul e destinat peririi.
Trăiești într-un palat de aur,
Sufletul ți-e plin de rugină,
Și te uiți la podul cela sur,
Plin de sete, în ruină!
No comments:
Post a Comment