Stau bătrân pe o margine de pat,Stau și mă gândesc la toate,
Și poate la nimic defapt
Aștept fără de grabă, Doamna Moarte.
O minută e un secol,
O secundă- un mileniu,
Evenimentele de decor,
Nu mai servesc pentru nimic.
Acum nu mai vreau să mă strecor,
Îmi accept soarta căci nu sunt un geniu.
Sunt doar un omuleț, trăiesc și mor,
Și la sfârșit în fața ei, sunt neajutorat și mic.
O văd cum se strecoară atât de ușor,
Intrând pe ușă chiar în fața mea,
Și mă ia cu ea, acum e timpul să mor,
Să mă descotorosesc de viața rea
No comments:
Post a Comment