Și cu el regretele...
Și dacă aș fi stăpân pe vreme,
Pe timp. Și dacă l-aș putea întoarce,
Nu aș face-o. Pentru că nu se geme
Pentru ce a fost pierdut. Doar fetele,
Plâng pentru ce s-a dus. De ce regretele
Ne bântuie demult
Ca pe niște castele în paragină?
De ce ne pas-atât de mult?
De ce avem nevoie de o pagină
Nouă de fiecare dată,
Când ne ardem, jucându-ne cu focul
Și nu ne găsim locul,
Când ne temem de imaginea ce stă să cadă...
Imaginea- prostia omenirii,
Demniatatea- prostie fără judecată,
Sîntem de la naștere destinați pieririi,
Nu de-acum sau altă dată.
No comments:
Post a Comment