Vanitate

Sunt inutil, ca alte sute de milioane,
Omenii se zbat pentru nimic, dar nu înțeleg,
Că sunt doar niște simple, scârboase, lighioane,
Și eu ca și voi, nu mai sînt întreg...
Țeasta mi-e zdrobită,
Mintea- ruginită.
Regina- obosită,
Urâtă, de puteri sleită.
Cad în continuare, fără ca să mă izbesc,
Iar atunci când voi atinge asfaltul rece,
Voi prețui ceea ce am, și-o să mă zdrobesc,
Iar timpul și fără mine va tot trece,
Dă să plece viața,
Vrea să mă înece moartea,
O să-mi taie ața,
De care mă țin, fragil, cu ce m-ajută cartea?
Cuvinte rostite-n gol,
Cuvinte rostite-n cor,
Cuvinte de dor,
Cuvinte de omor...